Between Totem andTaboo - Part Tw0

Revenind.

          - Mami, Mr. Pink m-a întrebat azi despre... ciclu.

          - Say what? Why?

          - Păi... s-a uitat aseară la un anime și așa a aflat.

          - Ce?

          - Despre ciclu.

          - Cum adică?

          - Adică mă-sa nu i-a spus nimic. Niciodată.

          - Cum adică?

          - Adică Mr. Pink nu știa N.I.M.I.C. despre menstruație.

          - Dear focking Lord!!!

          - Exact.

          - Și i-ai explicat?

          - Normal.

          - Tot?

          - Tot.

          - Aoleu! Să-i zici să nu-i spună lu mă-sa că știe de la tine!

Zdrang! Programul ieșise la suprafață, agățându-se de ultimul fir de viață, deși muribund. M-a cuprins scârba auzindu-mă rostind cuvintele alea. Dar frica pusese stăpânire pe mine. Dacă se află că al meu copil știe atât de multe? Dacă se află rușinea asta?

Morții mamii lui de program nenorocit care ne-a nenorocit părinții, pe noi și acum ne nenorocește copiii! Program care se ține de mână cu frac-su "ce spune mama e sfânt, ce nu spune mama, nu există".

Și iată cum ne întoarcem la mămica.

Și la amprenta colosală pe care și-a pus-o ea asupra vieților noastre.

Cum ne-a frânt aripile sau cum ne-a învățat să zburăm.

Mama care, din cauza unui singur cuvânt, ne-a lăsat marcați pe viață.

Sau, din cauză că i-a fost rușine sau frică să spună acel cuvânt.

          Am avut șansa să văd live, cum s-ar spune, diferențele de creștere și de deschidere. Și, odată conștientizate liniile astea de cod, devine clar ca lumina zilei cine "vorbește" din spatele celui ce pare a fi personajul principal. Cine trage sforile. Cine se află la butoane.

Ext. 1          Centru Vechi. În fața unui bar                          - Noapte

Eu și iubi ieșiți la bețivăneală. Oleacă beți. El pierduse bricheta. Eu cer un foc uneia dintre cele două gagici care fumau. Blondă, slim, with a spark în her eye, sexy, dezinvoltă, îmi întinde bricheta și-mi vorbește în franceză. Lângă ea, bruneta, mai rotunjoară, timorată, lacking self confidence, lasă ochii în pământ. Intru în vorbă cu ele. Franțuzoaice studente la medicină în Clooj. Anul IV.

Ext. 2          Centru Vechi. În fața unui bar. Split screen       - Noapte

Stânga bruneta, tot cu capul în jos, abia scoțând două cuvinte. Colorizare grim, apăsătoare, tonuri de gri.

Dreapta blonda, toată un zâmbet, pregătită și deschisă pentru orice subiect conversațional. Colorizare vibrantă, cu roșul, verdele, albastrul și galbenul emfazate.

Două filme în aceeași imagine.

Sesiune de întrebări și răspunsuri.

Ecran stânga, bruneta se simte stânjenită, îmi evită privirea, răspunde încet, în puține cuvinte, nu mă întreabă nimic "la schimb". Conversația devine picantă, întrebările încep a avea conotație sexuală.

Ecran dreapta, blonda mă întreabă câți ani am și se miră, par tânără pentru 40. Mă întreabă dacă am copii și îmi spune că mama ei are 46. "Tânără", îi zic eu.

Ecran stânga, bruneta rătăcește cu privirea în jos, nu se implică în conversație, o întreb câți ani are mama ei. 58. Mai aproape de vârsta maica-mii. Bruneta mă plictisește. E o fată bătrână. Pare tristă și timorată, nu emană strop de sexualitate, nu are spark în ochi, bea în silă dintr-un pahar, parcă din obligație.

Ecran dreapta. Blonda mă întrerupe din procesul de observare a brunetei și mă provoacă la conversații dirty. Mă trezesc c-o întreb la ce vârstă și-a început viața sexuală.

Ecran stânga. Bruneta țintuiește privirea în pământ.

Ecran dreapta. Blonda îmi răspunde degajat.

BLONDA

La 14 ani m-am masturbat împreună cu un tip,

la 15 ani am făcut prima oară sex,

la 18 ani am reușit prima oară să squirt-uiesc.

Belesc niște ochii mari, de parcă tocmai făcusem cunoștință cu un inorog.

EU

Wow! That's fucking amazing!

BLONDA

Yeah, but I owe that to my mom.

Ridic sprânceana.

BLONDA (Cont'd)

Da, a fost mereu foarte deschisă cu mine,

am vorbit despre orice,

mi-a răspuns la orice întrebare,

între noi nu a existat RUȘINE.

Nu a existat FRICA de a întreba.

Mă uit cu o admirație sinceră. Așa da, se poate.

Mă întristez.

La noi nu se poate.

Las privirea în jos.

EU

La noi e altceva,

noi venim după 50 de ani de comunism,

părinții noștri nu au avut deprinderea

de a fi știut să vorbească sincer.

Blonda mă întrerupe.

BLONDA

Te contrazic. Ține doar de părinte.

Uite, maică-sa...

(arată către brunetă)

... e foarte conservatoare

și ea a ajuns să fie timidă

și fucking virgină la vârsta asta.

Ecran stânga. Bruneta mai are puțin și intră în pământ de rușine.

BRUNETA

(cu capul în jos)

Eu n-am vorbit niciodată nimic cu mama.

Și tot ce-mi povestește [blonda],

mi se pare SF.

Să poți vorbi așa ceva cu un părinte.

Dar uite cum e ea...

(face un gest demonstrativ cu mâinile)

... și cum sunt eu,

insicure, fucked up, virgin,

lacking self confidence.

O lacrimă i se scurge pe obraz.

the end

Rușinea și frica de a discuta deschis, mai ales despre subiecte tabu, cum ar fi sexualitatea, ni se sădesc din FAMILIE. Apoi, mintea noastră extrapolează. Și deprindem acest reflex pavlovian de a nu deschide gura. Căci, dacă o deschidem, vor exista repercusiuni. Da, repercusiuni există, dar nu cele pe care le credem noi, ci unele mai grave.

Acelea de a ne ucide, strop cu strop, părticele din suflet.

          - Și i-ai spus ce te-a deranjat?

          - Nu, că nu voiam să-l supăr.

          - Și i-ai spus că ție nu-ți place.

          - Nu, o să-i dau de înțeles.

          - Și i-ai arătat măcar cum îți place?

          - Nu, că s-ar fi supărat.

Ne ucidem pe noi de groaza că-i supărăm pe ceilalți.

Frați, surori, părinți, parteneri, prieteni.

Iar dacă avem curajul să spunem deschis ce gândim, ce simțim, ce ne dorim, feedback-ul este șocant. Deoarece nici interlocutorul nu are deprinderea de a vorbi pe șleau. Iar exercițiul sincerității devine pentru acesta un atac la persoană.

Apoi ne plângem în pumni nefericirea.

Și, cu fiecare lacrimă, frustrarea și furia ne rod pe dinăuntru până ne secătuiesc.

Pe patul de moarte, singurele două răspunsuri la întrebările "De ce...?" sau "De ce nu...?" răsună asurzitor:

De frică.

De rușine.

Și mai bine murim de cancerul fricii și al rușinii decât să schimbăm ceva, decât să cerem ajutorul, decât să întrebăm, decât să ne spunem povestea.

Deci băga-ne-am în cur totemul falic al tabuului, până ne ies toate adevărurile pe gură!