Jelește-te, femeie!

Jelește-te lunea

Căci somnul ți-a fost greu

Dă-ți timp, pace și tihnă

Că nu ești Dumnezeu

Jelește-te pe seară

Plânge-ți în pumni la prânz

Când inima-ți e plumb

Când sufletu' e sufleu

Întunecimea, bezna,

Jelește-le pe rând

Sărută-ți tâmpla; Urlă!

Dedică-ți un eseu

Jelește-te, femeie

Căci multe-ai îndurat

Jelește-ți neputința

Și tot ce-ai realizat

Bocește-ți binele, copilă

Și răul deopotrivă

Suspină și oftează

Blesteamă, fii milostivă

Jelește-te, femeie

Ia-ți inima în brațe

Și ca pe-un prunc o poartă

Ia de-o hrăni, de-o iartă

Jelește-te, femeie

Și ia de te iubește

Cu ăl' mai mare foc

Ce aprig mistuiește

Din rugul unde-ai ars

Tu fă-ți înalt altar

Și roagă-te la tine

Cu gust dulce-amar

Iar când vei isprăvi

Tot sufletu' să-ți plângi

Jelește, tu femeie

Și rănile-ți adânci

Jelește-te femeie

Fă-ți din durere dar

Îmbată-te cu tine

Și plămădește har

Jelește-te, femeie!

Jelește-ne pe toate

Plângi, vindecă și curmă

Și fă-ne iar dreptate!